Cristina Lincu, debut editorial: “Mamă de 3 femeie de 10! Sau… invers?”

Sau…

… despre talantul de a lua viata in serios sub un zambet si de a ramane “in picioare”, traind din plin si cel mai adanc fior

Odata ce devii parinte nu-ti mai apartii. Si, poate, pentru prima data te gandesti serios la lucruri esentiale; iar apoi in mod repetat, cu fiecare noua provocare a copilului/copiilor sau care are legatura, intr-un fel sau altul, cu el/ei.

Cu exact 3 ani in urma, Cristina scria o poezie care-i dezvaluie latura profunda: “Copiii luminii”. Umorul din “Mama de e, femeie de 10! Sau… invers?” e latura complementara. Ele alcatuiesc cel mai spectaculos om pe care l-am cunoscut. Si unul autentic. Cu talent de scriitor in viata de zi cu zi si cu viata in scris. Desi am inteles bine alegerea titlului cartii – din care imi place “jocul”-, n-am agreat ideea ca ar putea fi citit, mama sau femeie de nota… 3. Licenta scriitoriceasca pe care, in modestia ce o caracterizeaza, Cristina si-o asuma. Iar asta (modestia) defel in joaca. Am constatat, in mod repetat, ca oamenii care fac lucruri deosebite nu le expun, “nu ti le baga in ochi”.

La Cristina deosebit nu este faptul ca are copii, fie si 3, ci serenitatea pe care o transfera unor stari care, nu ma indoiesc, o coplesesc uneori de griji, de ganduri. Griji si ganduri ale oricarui alt parinte. Sunt si intamplari sau patanii intrinsec amuzante, pe care ochiul de parinte le insoteste si le pastreaza cu gingasie, ca pe niste daruri de care copiii se vor impartasi cu bucurie in alte momente sau etape ale vietii lor.

Si mai este deosebit modul in care isi vegheaza copiii in caile lor, lasandu-i sa le aleaga. Avertizandu-i, mustrandu-i cand e cazul, dar lasandu-le cel mai frumos dar al vietii, caci, asa cum ii stiu, cei 3 protagonisti ai cartii sunt copii care se bucura de libertate, chiar daca pretul libertatii e uneori dureros, intr-un fel sau altul.

Intr-un firesc al povestii de viata, nu pot sa nu ma gandesc la tatal si barbatul… aferent. Tatal si barbatul care sustine (si suporta) toata aceasta “nebunie frumoasa”, despre care poti sa spui multe, dar un singur lucru nu: ca nu-ti umple viata; de zambet, de nervi uneori, de atitudini curajoase sau de clipe in care sa-ti vina… ”sa-ti iei lumea in cap”. Dar dupa care sigur ai reveni ACASA! O viata faina in firescul ei si fireasca in fainul ei.

Cristina nu are unde sa fuga, caci ar fugi, fie si temporar, doar (cu) o parte din ea. Este evident ca drumul ei tine de acest nobil atribut al femininului: maternitatea. Nu atat prin numarul copiilor, ci prin modul cum se daruieste, inclusiv prin scris.

“Mama de 3, femeie de 10! Sau… invers?” nu e de povestit, e de citit (de ales si de cules).

Si, mai ales, de trait! 🙂

Nu mai retin (din pacate) unde am gasit si cui apartin aceste cuvinte: “Valoarea si puterea unei carti nu sta in ceea ce se vede. In ea este ceva care TRAIESTE.” In orice caz, in aceasta carte traieste frumos.

In asentimentul cititorilor, in mod neoficial “purtatoare de cuvant”, declar cu mintea rasfatata si cu sufletul senin: “Cristina, asteptam continuarea!”

Categorii: Din lumea femininului | Adauga un comentariu

#KISS a LOT: una din cele mai reusite campanii in social media/2014

kiss a lotCompania aviatica poloneza a pus vasc in mai multe din avioanele sale si a incurajat oamenii de la sol, din intreaga lume, sa urmareasca traseul acestor avioane si sa se sarute cand le aveau deasupra.

Prin intermediul unor reclame pe facebook, oamenii erau anuntati cand avioanele survolau orasele lor.

Campania PR “The World unde the Mistletoe” (Lumea sub vasc) – lansata in decembrie 2014 – a generat expunere estimata la 300.000 euro.

[Clic pe imagine pentru “play” :-P] 

 

 

Categorii: Imagine, comunicare | Adauga un comentariu

Marketingul intre personalizare si intruziune subliminala

mkt adaptivDupa supralicitarea – “ca la comanda” – a experientelor (nu care cumva vreun brand sa rateze trend-ul), dupa infiltrarea subversiva a neurostiintelor in practica subliminala comerciala, ne pregatim de valul urmator: integrarea datelor biometrice in procesul de marketing. In termeni “bruti”, pentru ca eufemismele sa nu atenueze din impactul real al demersurilor. Dispozitivele iBeacon sunt “valurele” pe langa tsunami-ul pe care marketingul il pregateste.

 

Discernamantul consumatorilor si “jongleriile comerciale”

Din nou, in avangarda, antreprenorii inovatori care vizeaza nise bine definite. “Furtuna” va veni odata cu cucerirea brand-urilor mari de aceasta posibilitate de a cuceri si controla – pe cat posibil! – emotiile, deciziile etc. consumatorilor; cele care isi permit “sa cumpere”, teoretic cel putin, atentie, loialitate… In ce masura reusesc, depinde de noi, cei aflati la celalalt capat al “firului” ce ni se lanseaza cu “momeala” in capat. Noi, consumatorii. Noi, cei care, teoretic, ne revendicam fie si cu vocea interioara, libertatea, liberul arbitru. Cat discernamant se manifesta in alegerile noastre e discutabil. Nu incetez sa cred ca va “dovedi” toate “maiestriile” si “jongleriile” comerciale ale brand-urilor.

 

“Atatand” conformarea. Prin marketing. Adapt(at)iv

Marketingul adapt(at)iv vizeaza folosirea datelor (oferite de senzori din diverse dispozitive pe care le utilizam), in asa-numite aplicatii biometrice, care sa imbunatateasca – ce altceva?! – experienta persoanelor, in cele mai diverse situatii de viata. Scopul “subtil” este de a explora si a exploata datele consumatorilor, oferind comerciantilor mijloace si metode de a NE… “cotrobai prin vieti, prin buzunare”. In momente oportune (le-as spune metaforic “somnul ratiunii”) si in stari de spirit (induse) corespunzator.

 

Prin imprevizibilitate, spontaneitate, cerebralitate, scapa cine poate! 🙂

Eficienta marketingului este data (intre altele, desigur) de gradul de predictibilitateal consumatorilor. Dincolo de imprevizibilitatea nativa a unora, de spontaneitatea altora, de cerebralitatea catorva sau de alte atribute umane ce scapa celor mai “incrancenati” marketeri, castigul consumatorilor vine, paradoxal, cu cat mai mare este acest gen de incrancenare. In “babilonia” de voci, oferte si promotii, derepezeli si inedit, de… experiente, desi uneori nauc (sau poate tocmai de aceea 😉, consumatorul nu (mai) face vreo distinctie de voce, oferta sau promotie, de repezeala, inedit sau experienta.

 

Cu “vraja”… la purtator

Mult timp, prin televiziune (ca mediu) si televizoare (mijloace, “instrumente”) s-a derulat in modul cu cel mai mare impact/efect “manipularea in masa”. Ca mediu, internetul pare ceva mai democratic. “Vocile” care se aud mai puternic sunt, insa, tot cele care detin resursele. Si cele care le “cauta”. Ici-colo daca mai razbate cateo atitudine, opinie autentica. Cat despre mijloace, “instrumente”, acestea incearca sa ne acapareze cu totul. Au devenit… wearables.

Intre a le purta si a ne lasa purtati de ele, nu e doar un joc de cuvinte…

 

Afla despre Experimentul Cannes Lions, aici

 

Carmen Orzea, PR Strategist

Categorii: Noutati, opinii.. si altele | Etichete: , | Adauga un comentariu

Comunicarea digitala si copiii

 

addiction Incantati de abilitatile digitale ale copiilor, bucurosi de linistea din jur, cand sunt ocupati cu smartphone-ul, tableta, phablet-a, laptopul sau computerul? Mai ganditi-va o data! Poate chiar de mai multe ori.

 

Intre studiile care au analizat acest tip de comportament al copiilor si dezvoltarea lor, semnalele de alarma nu sunt putine, iar nivelul de ingrijorare este foarte ridicat. Daca deprinderile digitale se formeaza facil, aproape instinctiv, evolutia sanatoasa a copiilor necesita implicare activa, efectiva (a parintilor, mai ales, dar in general a adultilor cu care interactioneaza), pentru dezvoltarea cognitiva, emotionala; jocuri interesante care sa le suscite curiozitatea, interesul, creativitatea, implicit abilitatile motorii.

 

Cel mai recent astfel de studiu (desfasurat in Asia, unul din “paradisurile tehnologice”), releva la numerosi adolescenti – pe fondul folosirii in timp a dispozitivelor inteligente, a practicarii jocurilor video – asa-numita “dementa digitala”, o afectiune de deteriorare a functiilor cognitive foarte similara cu cea observata la pacienti care au suferit traumatisme craniene sau afectiuni psihiatrice. In plus, sunt semnalate deficiente de concentrare, atentie, memorare, aspecte care in 15% din cazuri “anunta” instalarea precoce a dementei.

 

Rezultatele confirma studiul unor savanti americani, potrivit caruia dependenta de tehnologie afecteaza creierul, incetinind activitatea cerebrala; conexiunile din creier pot fi dezactivate temporar de actiunile cu continut puternic senzorial sau pot deveni inactive pentru totdeauna prin degenerare, adica dementa.” Peste 5 ore / zi petrecute cu un astfel de dispozitiv sau prin utilizarea unei combinatii a lor, predispun la acest diagnostic.

 

Intre alte semnale de atentionare:

  • internetul modifica circuitele cerebrale; “ecranul iradiaza realmente creierul, iar asta ore in sir” (Nicholas Carr)
  • “in fata ecranului, ochiul o ia razna. Semnele sunt mult mai numeroase (n.red.: comparativ cu textul scris) in termeni de forma si de culoare, ies din text, capteaza, fura atentia”, or creierul are nevoie de… liniste (pe care i-o poate oferi, de exemplu, “lectura liniara a batranelor carti” – Thierry Baccino, cognitivist
  • consecintele privitului la televizor si ale practicarii jocurilor video (manifestate la nivelul cortexului prefrontal), afecteaza procesele de constiinta, dezvoltarea proceselor mentale superioare; in cazul generatiilor tinere se remarca o evidenta scadere a capacitatii intelectuale
  • volumul extraordinar de date in flux continuu, publicitatea intempestiva, numeroasele informatii care nu ne folosesc, ne suprasolicita, in schimb, inutil creierul
  • amplificarea stresului este, astfel, o consecinta fireasca 

Evident, in cazul copiilor efectele sunt cu atat mai puternice.

Sintetizand recomandarile generale din domeniul pediatriei:

  • este bine ca pana la 2 ani copiii sa fie tinuti departe de televizor si dispozitive digitale, iar pana la 5-6 ani accesul sa fie minim. Pentru parintii care se tem ca ar putea fi o problema sa nu ofere acces la ultimele tehnologii copiilor lor, argumentul este cat se poate de simplu: usurinta cu care copiii dobandesc abilitati digitale, este dovada concreta a facilitatii acesteia. Desi suna neacademic, tehnologia este accesibila si persoanelor cu nivel intelectual redus.
  • intre 2 si 6 ani un copil are nevoie de cel putin 4 ore de activitate fizica si de interactiune cu un adult (Ashley Montagu, psihiatru).

 

Pentru beneficiile pe care tehnologia le poate aduce (intre care: invatarea interactiva si mai placuta pentru copii), important este in primul rand ca aceasta sa fie “accesata” si folosita corespunzator, motiv pentru care am insistat asupra pericolelor la care (ne) expune si ii expune mai ales pe copii.

Inevitabil va face parte din viata lor, dar sa nu-i condamnam la afectiuni si pseudo-viata, din ignoranta, lipsa de timp sau de preocupare pentru ce este esential ca sa aiba o formare sanatoasa si o viata frumoasa. 🙂

 

 

Ai curaj la un test cu copilul tau?

 

Incearca sa-i limitezi accesul la dispozitive digitale, internet, jocuri.

Daca manifesta agresivitate sau, dimpotriva, devine retras, abatut, e cazul sa iei lucrurile in serios. Sunt semne de dependenta in faza incipienta. Daca este intretinuta, poate evolua spre simptome similare celor ale persoanelor dependente de alcool sau droguri, in unele cazuri (jocuri video), ajungandu-se chiar la sevraj.

 

Tehnologiei nu-i pasa de copilul tau! Tie?!

 

Citeste mai multe despre cele mentionate:

  1. Copiii nostri si tehnologia lor (one.ro)
  2. Internetul ne prosteste? (psychologies.ro)
  3. Creierul si web-ul (psycologies.ro)
  4. Cum ii afecteaza tehnologia pe copii (parinti.com)
  5. Efectele computerelor asupra adolescentilor (copii.corpul-uman.com)

 

 

 

Categorii: Imagine, comunicare | 1 comentariu

Din culisele “Razboiului medicamentelor” (Sursa: hotnews.ro)

  • war on pillsIn joc sunt miliarde de euro.
  • Implicatiile nu se rasfrang doar asupra Romaniei, ci si a altor state membre UE.
  • La mijloc, prins intre interese prea mari pentru a fi intelese, sta pacientul. 

Inceputul:

“În 2009, ministrul Sănătăţii de la acea vreme, publica un ordin prin care stabilea că preţul unui medicament X în România se fixează la nivelul celui mai mic preţ al aceluiaşi medicament X dintr-una din cele 12 ţări UE la care se raportează România. Acest mecanism al raportării la preţurile din celelalte state membre se practică peste tot în Europa, dar România are specificul că solicită cel mai mic preţ din toată Uniunea Europeană. 

Acelaşi mecanism are potenţialul de a declanşa un efect de domino la nivelul întregii Uniuni Europene. Şi veţi vedea la final de ce asta e foarte important.

Tot ordinul ministrului PSD menţionează că producătorii de medicamente sunt obligaţi să notifice anual ministerul Sănătăţii şi să-şi modifice preţul la medicamentul X în funcţie de modificările acestui preţ apărute în celelalte ţări UE. De obicei, această modificare înseamnă o scădere a preţului respectiv. 

Dar în ultimii 5 ani, majoritatea producătorilor din România nu au trimis aceste notificări.”

 

Intriga:

“Fiecare reprezentanţă naţională a producătorilor internaţionali de medicamente primeşte periodic vizita unui departament de control de la firma-mamă care verifică dacă reprezentanţa naţională respectă regulile industriei şi legislaţia naţională.

Într-un singur caz, una dintre cele mai mari companii farmaceutice prezente în Romania, inspectorii veniţi de la centru au constatat nerespectarea legii şi au cerut alinierea preţurilor. Ceea ce compania respectivă a făcut, scăzându-şi preţurile în România. Fraierii. Majoritatea celorlalţi producători farma nu au adoptat aceeaşi conduită, invocând neclaritatea ordinului Bazac. Au interpretat legea în favoarea lor. După ce au trecut câţiva ani, “fraierii” s-au înfuriat şi au reclamat situaţia la Bruxelles…”

 

Desfasurarea actiunii:

Guvernul român a introdus mai întâi mecanismul de clawback, aplicat producătorilor. 

Distribuitorii sau farmaciile nu trebuie să plătească clawback.

Dar în ultimul an s-a schimbat ceva. Guvernul este dat în judecată de către producători (sunt vreo 200 de procese pe rol) care contestă modalitatea de calculare a acestui clawback.

 

O alta intriga: in UE, comertul paralel este legal; distribuitorii romani, pe faza…

si

O alta varianta de desfasurare a actiunii: este foarte posibil să ne trezim din nou fără destule medicamente în farmacii.

O precizare (deloc intamplatoare): România este singura ţară din UE unde distribuitorilor li se permite să deţină şi lanţuri de farmacii. Se încearcă interzicerea acestei practici, dar nici pentru asta nu s-au elaborat norme.

 

Deznodamantul: urmeaza sa il aflam..

Deocamdata, ne este clar ca: În realitate, războiul medicamentelor nu are nimic de-a face cu pacientul. În acest haos legislativ, cu reguli vagi şi nerespectate, pacientul oricum pierde. Fie plăteşte mai mult decât ar fi normal în condiţiile salariilor din România. Fie se va trezi fără medicamente în farmacii.”

Daca n-ati obosit, aflati toate “chichitele” in articolul integral.

Autor: Vlad Mixich, hotnews.ro

Categorii: Industria farma si de sanatate, Stiri | Etichete: , | Adauga un comentariu

Lumea (si a comunicarii, marketingului, publicitatii) dintr-o perspectiva diferita

Din punct de vedere uman – in general vorbind – si profesional, in particular…

www.luminiincetate.ebloguri.ro

din febr

Despre si pentru… altfel de oameni:

  • care vor sa fie ei insisi, nu sa se antreneze pe diverse cai si prin diverse mijloace pentru a fi mai credibili in ce vor sa para;
  • mai discreti, nu zbatandu-se pentru a prinde prim-planul;
  • mai preocupati de fond, decat de “machiaj”.

Dintre randuri..

Lumea imaginii – o lume lipsita de continut

De sub preocuparea – chiar “obsesia” uneori, a imaginii, cu atat mai mult de sub “stridenta” – intr- un fel, in altul sau mai multe, “tipa” lipsa de.. continut. Ca sa nu mai spun ca si atrage atentia asupra ei.

Inregimentat, consumator si trist?

Din picioare pana-n cap si din cap pana-n picioare, pe parti – luate si separat, si impreuna, omul zilelor noastre e un „agregat de nefericire”. Sau e determinat sa creada astfel, pentru ca un om multumit si firesc, un om rational, cu atat mai mult un om cu adevarat implinit, nu e un consumator interesant, receptiv, usor de “aburit”cu imagini, vorbe goale si promisiuni desarte.

Ce-o fi mai descumpanitor?

  • sa accepti o lume “pe care n-o poti schimba”, acceptand-0, desi pari a nu fi impacat cu ea,
  • sa nu faci ceea ce tine de tine pentru ca lumea sa fie “macar putin mai altfel” sau
  • sa te autoamagesti cu gandul ca lumea asta, “a ta”, e in regula sa fie si cea a copiilor?

 

Info: Carmen Orzea, PR Strategist

Categorii: Activitati, proiecte culturale, Imagine, comunicare | Adauga un comentariu

Comunicare neinspirata pe bani multi. Foarte multi!

jubliaExemplu: Jublia, Tackle it sau Fight it! (un fel de: “Si lupta, si.. da-i!”)

E cat se poate de evident ca a existat entuziasm, amuzament chiar, din partea celor care au realizat-o, au avizat-o, au platit-o.

Numai ca, de data aceasta, telespectatorii-potentiali clienti n-au fost de aceeasi parere. Dimpotriva. Iar cand publicul “te faulteaza”, nu doar ca arbitrul n-are ce face, dar te retragi singur “cu coada intre picioare” cum se spune.

Caci, tocmai despre picioare e vorba. Mai exact, despre ciuperca piciorului. D’oh!

 

[Click pe imagine ca sa vezi produsul in actiune :D!]

 

Intre cele mai scumpe minute de publicitate in America, sunt cele “gazduite” de pauzele finalei la fotbal american, Super Bowl.

O companie din sanatate (Valeant Pharmaceuticals) si-a spus ca da lovitura de gratie, desi avea picioarele ranite 🙁 

Publicul n-a empatizat cu gelul salvator (Jublia). Nu i-a placut nici vocea din off, nici textul copywriter-ului si, cu siguranta, nici  ideile de mancarimi, intepaturi, senzatie de arsura, basici, pe care produsul le poate cauza. “Precum reclama”, au declarat criticii din publicitate. Statisticile din social media sunt si mai triste. Nu le citam, in schimb sugeram:

Nu incercati asa ceva pe propria piele! La comunicatori ne referim 😉 Efectele secundare in comunicare pot fi mai grave decat cele ale produselor.

Sau, daca sunteti de parere ca si publicitatea negativa tot awareness se cheama, indrazniti! Cand iti este insuportabil sa fii “anonim”, sa fii antipatic e deja… curat-strategie, neicusorule!

 

Categorii: Greseli in comunicare | Adauga un comentariu

Comunicarea controversata: pana unde si cu ce pret?

 

 

united colorsSpuneam intr-un articol publicat anterior, Trivializand publicitar sarbatorile, ca “atunci cand creativitatea este discutabila, cam orice mijloc poate trece drept ingenios”, iar in introducerea lui – parafrazand o zicere cunoscuta, ca “alergand dupa spirit, poti prinde kitsch-ul”.

 

Dupa cum, intre primele referiri despre comunicare, am vizat mesajul ingenios si o forma in care poate fi exprimat cat se poate de sugestiv: caricatura (LOTcomm&Partners crede in impactul mesajului… ingenios).

 

Temele sensibile – intre care religia, violenta, sexul, sunt zone predilecte pentru astfel de mesaje. Pentru comunicare. Iar publicitatea, campul cel mai “exploatat”. Unele companii (ex. ilustrat) au un intreg istoric de profil.

Pentru alte cateva exemple in acest sens, accesati site-ul postului american CNBC (The most controversial – and effective – ads ever?)

 

Toate aceste teme ne sunt familiare, pentru ca tin de noi si/sau de mediul in care traim. De viata obisnuita. Ne raportam la ceva in ce credem sau nu. Agresam poate – intr-o forma sau alta (de la limbaj, la acte violente propriu-zise), sau suntem, eventual, agresati. Ne manifestam si la nivel de instinct(e) primar(e).

 

Daca ne sunt comune, atunci de ce sunt sensibile?

Pentru ca perceptia si raportarea la ele sunt diferite.

 

De ce predilecte?

Pentru ca “zgandaresc”.

 

De ce “ar zgandari”?

Pentru efect, impact. Ne-am cam obisnuit cu toate. Suntem relativ desensibilizati. Asa incat “controversa” (in cel mai inalt grad) devine “arma sigura”.

 

Cu ce pret?

De multe ori, acela al “detronarii” valorilor, idealurilor. Am trivializat sau trivializam cam tot. Si mai toate s-au banalizat sau si-au pierdut esenta: divinul, iubirea, familia traditionala, libertatea autentica, responsabilitatea, respectul reciproc, bunul simt (ce-or mai fi si astea?)

In “lumea noastra cea civilizata”, jonglam relaxat cu si intre ideologii, religii, parteneri (uneori de acelasi sex), suntem iresponsabil de liberi, indiferenti la celalalt (daca nu cumva, de-a dreptul agresivi). In alte lumi, culturi, raportarea este diferita.

 

Daca nu altceva, bunul simt ar fi bine sa ne fie reper in exprimare (si in manifestari, desigur). Numai ca, intr-atat am jonglat si jonglam cu toate, incat nu mai prea stim ce vrea sa zica. Asta, daca ne intereseaza.

Ma refer, evident, la comunicare. O abordare mai larga, mai complexa si profunda a lucrurilor de acest gen, in contextul tragediei din Franta, am gasit in articolele: Scuze, dar eu nu sunt Charlie! si A nu fi Charlie: O (ultima) lamurire

O singura fraza in acest sens: daca nu le acceptam (eventual nu reusim sa le si respectam) la propriu, avem nevoie macar ipotetic de (niste) repere pe care “sa nu le luam in ras”. Nu cred ca putem trai frumos (si nici macar normal) prin indiferenta fata de celalalt. Nu putem comunica – in adevaratul sens al cuvantului, iar comunicarea in adevaratul sens al cuvantului e legata de comuniune (un deziderat al lumii moderne sau simplu slogan?), cand suntem in pseudo-dialog. Si nici nu prea suntem civilizati, cata vreme ridiculizam. Din simplul motiv ca NU PUTEM RIDICULIZA ORICE! PE ORICINE! In mod absolut firesc, pentru ca nu putem accepta ridiculizarea celui, celei, celor pe care il/o/ii/le iubim. Sau respectam. A ceea ce da sens vietii noastre. Orice ar fi acel ceva. A ceea ce impune decenta. 

Mi-au venit in minte mai multe exemple in acest sens. Pe cel mai “tare”, l-am cules, insa, dintr-un articol al domnului Racu:

 

mă tem că, dacă ar fi să mă identific cu adevărat cu Charlie, atunci ar trebui să fac și eu ce a făcut Charlie, adică să mă duc la Ambasada Franceză cu o pancartă pe care să desenez cadavrul lui Charlie într-o ipostază degradantă de natură sexuală și să scriu pe ea o insultă grobiană la adresa memoriei răposatului (în paranteză fie spus, chiar dacă acceptăm ideea că Mahomed n-a fost profet iar Iisus n-a fost Fiul lui Dumnezeu, rămân oricum niște oameni care au lăsat în urma lor două mari civilizații și milioane de oameni care s-au identificat moral-afectiv cu ei mai puternic chiar decât s-au identificat cu proprii lor părinți), totul în numele libertății de exprimare. 

 

Nu neparat pentru a incheia intr-o nota optimista, cred ca e bine si important sa radem, sa ne punem intrebari si sa incercam sa gasim raspunsuri. Poate, uneori, tocmai controversele ne sunt utile in acest sens. Pana unde putem rade sau face misto? Daca nu ne pasa, suntem, oare, dispusi, pregatiti pentru pretul… suprem chiar?! Il merita?

 

Am descoperit la 2 caricaturisti romani (Alexandru Lincu si Costel Patrascan), modalitati – dupa reperele noastre, creative, ingenioase, de impact si decente de comunicare pe teme sensibile. Cu siguranta am gasi si la alti caricaturisti. Poate intr-un articol viitor ne vom opri si la cateva exemple de creativitate, ingeniozitate, impact SI decenta in reclame 😉 Propuneri?

 

E posibil sa fiti de alta parere (tocmai pentru ca sunt teme sensibile). Va invit sa o exprimati.

ita

popa

declaratia

rasism

in mar

 

Carmen Orzea, PR Strategist

Categorii: Imagine, comunicare | Adauga un comentariu

Scrisorile lui Moș Crăciun

 

 

NL`1Acunsă-n somn de mine, în vise mă adun.

 

Parcă eram eu pusă de bunul Moș Crăciun

Să îi sortez bilete, scrisori și rugăminți,

Venite de la oameni, nepoți, bunici, părinți.
Nici gând să le fac față, dar vreau totuși să pot.

Dar câte cereri, Doamne, de unde le mai scot ?!

La jucării, la dulciuri, la brazi este ușor.

Săracii vor avere, bogații mai mult vor.

Bolnavii sănătate, mulți dintre sănătoși

Vor drepturi, alte ordini sunt chiar pretențioși.

Cei mici doresc putere, cei mari mai mari să fie,

O parte însemnată vrea pace, bucurie.

 

În fine, tot ce are Pământul cu-a lui fire

Se cere și se cere, vin cereri în neștire!

NL2Sortez, sortez întruna, nu mă opresc un pic.

Îmi spun în gând: ” ‒ Iisuse, nu-mi mai doresc nimic!”

Nu-mi termin bine gândul, când ușa de perete

Trântită e de vântul adus de două ghete.

Și zboară-afară totul, scrisori și scrisorele,

Îmi mai rămân pe masă doar două bilețele…

Mă uit în jur speriată, n-am ce să mai adun.

Aștept să fiu certată de blândul Moș Crăciun,

Dar înțeleg deodată, cu vântul ce-a venit,

Că cererile toate s-au și îndeplinit.

Își scoate haina Moșul și își dă barba jos.

Cad la pământ cu frică: era Iisus Hristos!

Când mă trezesc, pe masă, pomelnicle mele

Sunt pline de dorințe și cereri bune, rele.

Iar viii sunt cu morții și morții-s printe vii…

Îmi iartă, Bun Iisuse, ce cer! Dă-mi Tu ce știi!

[Autor Maria Gabor, vol.poezii Invierea femeii lui Lot, Ed. “Cu drag”, Chisinau, 2014] 

 

Categorii: Noutati, opinii.. si altele | Adauga un comentariu

Snobismul in comunicare, oportunismul in atitudine si puterea de a NU fi un “yes man”

snobismIntr-un documentar referitor la evenimentele din decembrie ’89 si modul in care “fostii “ au devenit peste noapte “actuali”, doar varfurile fiind scoase – fie si temporar, din prim-plan, unul dintre invitati spunea ca, in general, oamenii slabi se adapteaza noului regim si-si vad de treaba ca si pana atunci, cu singura diferenta ca “se duc cu saru-mana” pe la alte usi. (Unii. Pentru ca, demn de mentionat, indiferent de timpuri sunt si oameni care raman consecventi principiilor demnitatii, bunului simt atat in viata, cat si in profesie.)

Era un al doilea semnal in aceeasi directie, primul fiind dat de Dan Puric intr-un interviu, prin citatul din Emil Racovita: “specia care se adapteaza continuu are toate sansele sa dispara din istorie”.

 

Contextul: alegerile electorale care au adus un val de entuziasm din energiile inepuizabile si imprevizibile ale concetatenilor nostri.

Dincolo de aceasta “plapuma” trezita la sentimente bune si sperante de viitor mai prietenos, la nivelul “paturii-celor-care-au-ceva-de-spus” – strict comunicatori sau si comunicatori dincolo de specializarea in sine, vorbele si randurile elogioase au inceput sa curga generos. A nu se intelege ca ne plac sau am prefera atitudinile contra.

O pozitionare exacta in ce ne priveste, este aceea a atitudinilor si criticilor obiective care se dovedesc mai CONSTRUCTIVE decat “felicitari” si “pupaturi”- sub diverse forme, dupa fireasca “strangere a mainii”.

 

Puterea de a spune nu, cand toata lumea “face temenele”. 

De a fi adevarat si consecvent cu tine insuti.

Ne-am intalnit adeseori in calitate de consultanti, cu situatia in care persoanele de decizie cu care discutam aveau o anumita perceptie asupra unei situatii (fie ea problema sau un obiectiv anume in comunicare).

Din analiza, experienta si datele pe care le aveam noi, situatia arata diferit fata de cea prezentata.

Cele mai banale exemple ar fi: “ne dorim o comunitate pe FaceBook”, “vrem sa facem si noi concursuri like&share, ca toata lumea face; avem disponibil acest buget”, iar un exemplu de decizie mai serioasa este: “am vrea sa ne ajutati sa desfasuram campania aceasta – o campanie “cu schepsis”, desigur, ca altfel n-am fi adus vorba despre ea, oferim in schimb onorariul X si conditii preferentiale in complexul de agrement pe care il administram”.

Daca in primul caz problema era una strict de specialitate – comunitatea si concursurile respective nu serveau obiectivelor relevante pentru business-ul in cauza, cu argumente, in cel de al 2-lea, era una si de constiinta.

 

Daca lumea face, sa facem si noi; ce, noi suntem mai fraieri?!

Intrebarea care vine de la sine este: intre a accepta un “mic” compromis (oare chiare exista compromisuri “mici”?!) si a refuza o suma tentanta, cam cine are castig de cauza in conditii obisnuite?!

Domeniul in care activam – precum orice alt domeniu, e o “feliuta” din lumea in care activam cu totii. Sau stam pe margine. Si, daca nu o incurajam, nici nu ne facem de lucru, ca “avem noi treburile noastre”.

Daca lumea (mai) multa zice ca e bine, apai e bine.

Daca lumea face, sa facem si noi; ce, noi suntem mai fraieri?!

 

Trecand intr-un alt domeniu, desi fara niciun fel de afiliere politica, am apreciat curajul dlui Radu Zaciu – fost reprezentant al Deutsche Bank Bucuresti peste 10 ani, de a-si exprima public opinia“impotriva valului”, altfel obiectiva si echilibrata: “Sa nu inecam social-democratia”.

Dintr-un alt film”, cel propriu-zis al lui Tudor Giurgiu (ce va fi lansat in primavara), De ce eu? – film inspirat dintr-un caz real, din nefericire tragic, personajul principal (in realitate procurorul Cristian Panait), se incearca a fi intimidat de un superior prin mesajul: “Cand o sa ai copii, o sa-ti iasa gargaunii din cap!”, pentru a solutiona dosarul in directia trasata si, pare-se, nu cea spre care duceau faptele.

 

Nu-mi dau seama ce e mai trist:

  • sa accepti o lume “pe care n-o poti schimba”, sustinand-o tacit de pe margine, desi pari a nu fi impacat cu ea,
  • sa nu faci ceea ce tine de tine pentru ca lumea sa fie “macar putin mai altfel” sau
  • sa te autoamagesti cu gandul ca lumea asta, “a ta”, e in regula sa fie si cea a copiilor.

 

Atitudinea tine foarte mult de mentalitate, iar mentalitatea se schimba greu de tot! Si totusi, chiar momentul acesta este cel mai bun pentru a face prima alegere asa cum simti ca trebuie sa fie facuta. 

Nu cum “dicteaza” conjunctura; nu cum “dicteaza” interesul de moment; nu cum ti se sufla de la tv sau de pe internet (macar televizorul sta cuminte la locul lui, internetul “da peste noi” 😀 in case si in vieti) si gandindu-te sincer la ce ai alege privindu-ti copilul in ochi.

Iar daca nu pe al tau, pe cel al vecinului, al colegului sau prietenului cu care te intalnesti si care – mai plictisit sau neastamparat, mai indemnat sau “ca din reflex”, dar, oricum, cu lumina si inocenta in priviri iti spune “buna ziua!” sau “la revedere!” / “paaaa!” 🙂

Daca lumina si inocenta dispar incet-incet din ochii lor, din ochii nostri, intr-atat, incat uneori nici nu ne mai putem privi direct, e vina noastra. Si ca e vina, e vina, dar e mai mult.. pacat! De ce putem fi. De ce putem face!

[Imagine: album D’ale romanilor…, Al.Lincu]

 

Carmen Orzea, PR Strategist

Categorii: Imagine, comunicare | Adauga un comentariu