Cand publicul reduce la tacere calculele de marketing si le incurca pe cele politice

 

levitS-a mai consumat un episod civic. Alegerile prezidentiale 2014.

Ce a facut diferenta sau, mai ales, cine?

In mod clar, nucleul mobilizat al asa-numitului “public pasiv” vis-a-vis de tema politicii. Implicarea acestui “nucleu” si actiunea efectiva. O stampila aplicata cu satisfactie, precum guma de mestecat asezata strategic pe scaunul unuia care te calca pe nervi.

 

Strategii de campanie, atitudini de candidati, discursuri politice

Publicitarii isi pot lua notite din recenta campanie politica. Ma rog, cei care au avut urechi pe faza si ochi vigilenti.

Am vazut cum strategia, atitudinea si discursul “lucrate” in detaliu au esuat. Tot la fel vorbaria si incercarea de umilire a adversarului. Deloc surprinzator, publicul a empatizat cu “victima”.

  • strategia Castigatorului-Dinainte-de-Lupta
  • atitudinea aroganta (specific damboviteana ar completa unii, mai ales prin comparatie cu spiritul rezervat “al provinciei”)
  • discursul gandit “cu punct si virgula”, cu gesturi si mimica exersate, cu intreg arsenalul-suport: hartii pregatite, cifre exacte (sau relativ :D), cu Constitutia si Biblia la vedere.

 

Sloganuri politice

Din doua, unul: “Mandru de lucrul bine facut”? Ramane de vazut..

Sau, din doua, una: ori se romanizeaza neamtul, ori ne germanizam noi!

Am vazut cum sloganurile, creionate pe profilul-aspirational al votantului fidel fiecarei parti, “au gadilat” asteptarile acestuia, dar – doar cu ele, procentele ar fi ramas, cuminti, in “zona de confort” a optiunilor de vot (previzibile).

 

Politica si religie? 

Nici specularea valorosului filon spiritual romanesc n-a fost “lingoul de aur”. Religia, religiozitatea, raman autentice atunci cand se manifesta discret, nu ostentativ; cand sunt traite, nu doar “predicate”. Si tin de taina sufletelor, nu de “munitie” in politica (sau.. comert). E o relatie.. impotriva firii. Chiar daca nu lipsita de tentative de “oficializare”. Repetate.

O dovada de veritabila traire crestineasca ar fi fost, in primul rand, respectul pentru optiunea confesionala a adversarului politic. Insa, campania fusese deja inceputa pe picior gresit.. Nu mai lasa loc de intors. Ba chiar s-a plusat; si mai neinspirat!

 

Sondajele de opinie, in off-side

Nici sondajele nu au indicat, fie macar palid, rasturnarea de situatie: pana in ultima clipa anuntau castigatorul anticipat inca dinainte de primul tur. E drept, doua sondaje din ziua alegerilor au relevat posibila surpriza, insa la o diferenta infima. Or diferenta a fost.. coplesitoare. Alegerile au fost castigate/pierdute la scor!

 

Calcule politice cu minus

Nici calculele politice la nivel de decizii-de-ultima-suta-de-metri n-au confirmat. Atat de puternica e libertatea pe care o avem ca alegatori. Si nu numai cand manvram stampile. Ce facem, in cea mai mare parte, cu ea?

 

In vorbe sa ne luptam!

Am mai vazut si ca, nu dezbaterile unu-la-unu au facut diferenta. Prima dintre ele fiind dominata autoritar de candidatul care a pierdut alegerile, printr-o siguranta de sine care [aproape] a agresat adversarul politic; cealalta, mai echilibrata.

 

Teme serioase de campanie? Nu, vai, o campanie precum partidele (si aliantele dintre ele)!

Modul in care s-a desfasurat campania electorala, cam cu tot ce inseamna “curat murdar!”, de ambele parti, n-a surprins pe nimeni. N-au existat confruntari pe temele importante, punctate foarte la obiect de jurnalistul Ovidiu Nahoi: Presedintele reprezinta Romania la Consiliul European (asa ne-a spus Curtea Constitutionala). Nimic, insa, pe aceasta tema, intr-un moment crucial pentru constructia europeana. Cateva banalitati pe teme externe – aceeasi frazeologie cu parteneriatele strategice, dar nico vorba despre cum trebuie sa contribuim noi la aceste parteneriate. In definitiv, intr-un parteneriat fiecare ofera ceva, nu doar primeste. Amenintarea rusa aproape ca nu a existat in nicio discutie, nici delicata chestiune a unei noi runde de sanctiuni contra Kremlinului. Nici problema numita Victor Orban. Nici pregatirea presedintiei UE din 2019, nici spargerea cercului vicios Schengen-MCV, nici romii, nici imaginea Romaniei in Europa si in lume, nici multe altele. Asa ca, poate inainte de a ridica piatra spre politicieni, poate ar mai trebui sa privim si prin ograda noastra, a jurnalismului ce se vrea de calitate.

Acest gen de schimburi de idei n-ar fi inclinat balanta, pentru ca n-ar fi starnit patimi – or tocmai patimile au animat si mobilizat multimea; dar ne-ar fi facut, poate, ceva mai constienti de atributiile unui presedinte si de abilitatile ce-i sunt necesare.

 

Tinerii cei mai tineri (la propriu sau figurat) si romanii nostri din tarile altora

Sau despre energia si impactul multimii-in-stare-latenta odata existent declicul.

Orice s-ar spune despre influenta tuturor acestor lucruri, care, desigur, exista (influenta! :), nu au fost decisive (lucrurile!).

Decisiva a fost mobilizarea “indecisilor”, in cea mai mare parte a lor tinerii.. cei mai tineri si a romanilor din strainatate care, umiliti de propriii reprezentanti, si-au revarsat of-ul pe retele de socializare si prin orice canal de comunicare dispus sa-i asculte.

Posibila intriga a zilei: cei mai obisnuiti cu rutina si mai “rodati” de experiente, or fi mai putin tineri (la propriu sau figurat) sau mai intelepti?

 

Toata aceasta energie remarcabila isi va fi atins scopul daca, peste 5 ani sau chiar mai putin, acesti oameni vor reveni in tara, cel putin la fel de pusi pe treaba buna cum sunt acum in tarile-gazda pentru ca n-au de ales. Tari in care nu le este lejer sa traiasca, dar pe care le considera o optiune de preferat propriei lor tari.

Si, daca, tot in 5 ani sau chiar mai putin, tinerii nu-si vor cauta cai de a fugi de si din tara lor, de a nu se mai jena de ea, cand viata ii va aduce – vrand-nevrand, in ipostaza de a-si asuma responsabiliatea propriilor vieti. Si… domiciliul stabil.

Lucruri valabile si daca alegerile ar fi fost castigate de celalalt candidat (prin neparticiparea lor :-P)

 

Presiune cat o tara intreaga

Unii i-ar spune: presiunea mamaligii in clocot..

Toata aceasta energie uriasa este, in egala masura, presiunea de pe umerii noului presedinte, numit metaforic intr-an alt articol “gladiator cu armura masiva si un buzdugan ce se ridica prea greu”. Contrazicand perceptia privind “pasivitatea, nationalismul si previzibilitatea mamaligii”, romanii i-au ridicat buzduganul… neamtului, inca tulburat de succesul nesperat. Acesta va trebui sa-l manuiasca atent si cu mare indemanare. Dintr-un motiv similar, chiar daca dintr-o alta perspectiva, unui alt moment la fel de plin de entuziasm si semnificatii: daramarea Zidului Berlinului. In stilu-i inconfundabil, Dan Puric spunea intr-un interviu recent ca pentru noi n-a fost prea vesel, pentru ca……. “a fost daramat peste noi”.

Reactia instinctiva va fi de “a reteza capete”.

Dupa euforia noptii alegerilor, reveniti la ale noastre de zi cu zi, noi avem destula vreme sa vedem daca ne va fi mai bine. Cu siguranta le va fi celor din tabara castigatoare (cu exceptia unui chip, aceiasi!), resuscitati de electori nu de dragul lor, pentru ca i-au vazut ce pot. Daca nu s-ar diferentia “pe culori”, ar fi usor de confundat cu tabara adversa, caci, vorba aceea: “toti o apa si-un pamanat”. Nu, nu de dragul sau de dorul lor au iesit la vot “nehotaratii”! Care ne-au facut sa retraim in piata un “replay” al entuziasmului ce a urmat…….. cam fiecarei runde de alegeri prezidentiale.

 

Euforia multimii, din fapte (bine facute!) se poate tine

Fara noi, fara fiecare dintre noi in locul si rolul sau, Romania nu se poate schimba peste noapte. Nu poate “merge ceas”, chiar daca are “la butoane” un exponent al preciziei, al acuratetei. Desi investit cu o “putere magica”, castigatorul alegerilor va trebui sa sufle rapid praful de pe “ceasul bunicului”, care “deja ticaie a numaratoare inversa”. Iar euforia multimii nu [se] tine cu amageli.

Plictisiti de calculatoare, laptouri, tablete, tinerii isi iau din cand in cand o pauza. A inceput sa le placa sa fie impreuna, sa se intalneasca (si in Piata Universitatii :), sa interactioneze; sa-si atraga si prietenii aproape, printr-un simplu apel de pe mobil. Prin spiritul proaspat, cu siguranta ca le place sa strige: “Sus!” 😉 Si “Uraaa!”

Dar, tot cu siguranta, nimeni nu doreste ca ei sa-si.. doreasca, sa strige si sa se mobilizeze pentru: “Jos!”

 

Daca nici de aceasta data multimea care a decis castigatorul nu va fi multumita, istoricul Adrian Cioroianu spunea ca singura sansa pentru Romania ramane monarhia. Pana la optiunea “sangelui albastru”, cu nobletea si echilibrul lui, sangele fierbinte al romanilor republicani e vital sa simta schimbarea, dupa cum e important ca fiecare dintre noi sa ne simtim in locurile si in rolurile in care suntem “presedinti-in-exercitiu”. Cu responsabilitati mai mici sau mai mari.

 

Pilde, pilde…

Ziua alegerilor a coincis cu o zi dedicata in calendarul ortodox “pildei samarineanului milostiv”. O persoana din “teapa” considerata cumva cea mai de jos de catre evrei, totusi, singurul dispus sa-si ajute semenul, chiar daca de alt neam, “cazut intre talhari”, ignorat si ocolit de ceilalti care l-au vazut in suferinta lui (un preot si un levit). S-au facut speculatii cu referire la cuvantul Patriarhului Romaniei. Dincolo de orice mesaje subliminale sau tocmai CU ele, spiritul atat de viu si liber al romanilor poate extrage numeroase semnificatii.

 

Un lucru este, insa, sigur, de noi insine, nici macar Dumnezeu nu ne poate salva!

 

PS:  pana cand politicienii se obisnuiesc, unii cu victoria, ceilalti cu infrangerea neasteptata, si-si (re)fac jocurile, publicitarii si marketerii lucreaza si ei intens. Atentie, romani (si nu numai), la tendinta ce ia amploare: NU lasa publicul (consumatorii) SA GANDEASCA! 

Campania electorala s-a incheiat; cele comerciale si viata in sine, continua! Vom vedea cum. Ramanem aproape! 😉

 

[Imagine: album D’ale romanilor, Al.Lincu]

Carmen Orzea, PR Strategist 

 

Categorii: Noutati, opinii.. si altele | Semn de carte | Urmareste comentariile |