Cenzura si interceptarea.. cu preaviz ca instrumente parsive de PR (II)

liberty and justiceTrecand la un alt domeniu – care nici el nu are voie la vacanta, ne-a retinut atentia saptamana aceasta un alt subiect care, iertati-ne, ne-a si amuzat.

Fara a intra in miezul subiectului, ci asa, din afara, aflam ca potrivit noului Cod de Procedura Penala, “interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta” (potrivit formularii de la art. 138, (a), nu se va putea face decat in faza de urmarire penala, dupa ce persoana vizata va fi fost anuntata in legatura cu acest lucru. Un fel de: “Nu va suparati ca va deranjam, dar aveti grija ce si cui spuneti, ca ajunge si la cei care, analizandu-va mijloacele folosite, va cam pot trimite dupa gratii!”

Daca exista, sa spunem, indicii ca se pregateste comiterea unei infractiuni, in loc sa fie “prevenita”, impiedicata, o fi mai bine sa asteptam sa se intample?!

Bun, ne-au trecut si noua pe la urechi – si apreciem, desigur, bunele intentii la nivel universal de a proteja fiinta umana, intentii concretizate, formal, in Declaratia Universala a Drepturilor Omului  (inca din 1948) si o serie de alte documente similare care au preluat si/sau dezvoltat astfel de aspecte. Mai la obiect pentru tema de fata:

  • dreptul la respectarea vietii private, a corespondentei sau 
  • dreptul la un proces echitabil si la doua grade de jusrisdictie in materie penala
  • eventual, in limbaj si mai uzual, prezumtia de nevinovatie si principiul potrivit caruia mai bine un infractor in liberatate decat un nevinovat dupa gratii. Parca depinde si de ce fel de infractiune e vorba sau doar ni se pare noua?!

Ca intr-un pur demers de.. PR prost inteles, legiuitorii par a se purta cu manusi vis-a vis de suspecti, inculpati, caci, nu-i asa, de apararea si reprezentarea victimelor (parca, totusi, oameni si ele, nu?!) diverselor infractiuni se ocupa.. procurorii si/sau judecatorii meticulosi! Sa fie oare o explicatie si in faptul ca multi dintre acesti suspecti sau inculpati sunt “oameni bazati” sau “bine infipti in retele extrem de lucrative” si nu prea-ti vine sa-i deranjezi?! Neimpresionati de atari atribute, sunt si profesionisti care vor sa-si faca meseria. “Ia sa nu-i lasam, or gasi ei ceva mai bun de facut!”

Aceiasi legiuitori, pe de alta parte, cantaresc cu masuri diferite.  Dupa “categorii”, se vede treaba. Ceea ce iar ne pune pe ganduri. In cazul jurnalistilor (colegii nostri aflati de “cealalta parte a baricadei” – dupa cum e consacrata expresia), mecanismul functioneaza invers: se porneste cumva de la prezumtia de vinovatie, iar ei trebuie sa faca dovada corectitudinii informatiilor publicate. Altfel…

Cumva, unui alt drept universal: libertatea de exprimare, parca-i sta mai bine.. cenzurat! Un fel de: “transparenta, primim, dar sa nu se vada nimic din ce ne-ar incomoda, ne-ar afecta imaginea”.

Suntem incredintati ca adevarul trebuie sa primeze si, in plus, stim foarte bine cat de “veninoasa” poate fi o campanie denigratoare in presa, sustinuta de interese de diverse feluri, exclusiv etica sau deontologia profesionala. Dar, ia sa ne gandim un pic, cam pe cine deranjeaza, in general, jurnalistii?

Specialistii vorbesc si despre alte “scapari”: dezincriminarea unor infractiuni, reducerea pedepselor (pentru inselaciune, de exemplu) si a termenelor de prescriptie etc.  Nu ne pricepem, nu le analizam, dar ne cam facem o imagine.

E drept, suntem parte a unei comunitati (UE) si e normal sa ne aliniem unor directii comune, implicit in materie de legislatie interna, dar avem “bruma” de responsabilitate de a o face cu cap! Obisnuinta de “a scrie dupa dictare” a devenit reflexul de “a traduce mot a mot”, dar nu parem a fi inteles sensul exact. Desi in rapoartele de tara se reiau aproape obsedant teme cum sunt: coruptia, independenta justitiei, integritatea actorilor publici, reactia noastra e inversa. Perversa daca nu suna prea dur: urmare noilor prevederi, dosarele distribuirii de contracte pe bani publici clientelei politice, traficul de influenta, evaziunea fiscala sau spalarea de bani devin aproape imposibil de instrumentat.

Pentru ca suspectilor, inculpatilor trebuie sa li se ceara voie. Iar pe procurorii integri, care inca mai au “tupeul” sa-si faca meseria corect, demn, ii trimitem la vanatoare – de raufacatori fini si bine echipati,  fara arme!

Spun unii ca vocile europene is doar simple “artificii de imagine”. Suntem, totusi, un popor suficient de inteligent pentru a face lucrurile cum trebuie. Tendinta inversa e o dovada fatisa ca nu asta intereseaza. Daca adaugam si recentele schimburi de replici (publice) dintre Presedintie si Guvern pe tema.. “castanei discordiei” (= sistemul judiciar), la care toata lumea ravneste si pe care “ar pune grabnic mana”, dar nimeni sa o atinga.. cand e fierbinte, avem o imagine evidenta, aproape perfecta si de marketing defectuos al unui sistem ce se autosaboteaza.

Desi ar putea “impune verticala” si celorlate puteri (implicit celei “neoficiale”, presa), sistemul pare a fi “dintr-un alt film” (de-al lui Lars von Trier?) Pana la marketing ar fi nevoie de continut. Si de profesionisti valabili, cum, din fericire mai sunt.

Cu PR-ul pervers, impotriva firii, la nivel inalt, din pacate, ne-am prea obisnuit.. De fapt, avem alte treburi si griji: sa strigam cu 10 guri ca ni se ia.. sexul (virtual, de pe ecrane..), ca e cenzurata goliciunea si exhibarea ei, ca n-avem nevoie de tabu-uri, de niciun fel. De absolut niciun fel.

Si, uite-asa, perversul – sub diverse forme, e.. noua normalitate. Infractorii – noile chipuri ale umanului. Orizontala – cat mai caraghioasa sau socanta.. noua verticala.

Surse material: Noul Cod de Procedura Penala (just.ro) Romania Libera, Cele 8 mari pacate ale noilor Coduri Penale Imagine: [photobucket.com]

Carmen Orzea, PR Strategist

Categorii: "Crize de comunicare" si gestionarea lor, Imagine, comunicare, Noutati, opinii.. si altele | Semn de carte | Urmareste comentariile | Comenteaza | Trackback URL |

Adauga un comentariu

Tu ce parere ai?
  1. *
  2. *
  3. *
  4. Captcha
 

cforms contact form by delicious:days