Cristina Lincu, debut editorial: “Mamă de 3 femeie de 10! Sau… invers?”

Sau…

… despre talantul de a lua viata in serios sub un zambet si de a ramane “in picioare”, traind din plin si cel mai adanc fior

Odata ce devii parinte nu-ti mai apartii. Si, poate, pentru prima data te gandesti serios la lucruri esentiale; iar apoi in mod repetat, cu fiecare noua provocare a copilului/copiilor sau care are legatura, intr-un fel sau altul, cu el/ei.

Cu exact 3 ani in urma, Cristina scria o poezie care-i dezvaluie latura profunda: “Copiii luminii”. Umorul din “Mama de e, femeie de 10! Sau… invers?” e latura complementara. Ele alcatuiesc cel mai spectaculos om pe care l-am cunoscut. Si unul autentic. Cu talent de scriitor in viata de zi cu zi si cu viata in scris. Desi am inteles bine alegerea titlului cartii – din care imi place “jocul”-, n-am agreat ideea ca ar putea fi citit, mama sau femeie de nota… 3. Licenta scriitoriceasca pe care, in modestia ce o caracterizeaza, Cristina si-o asuma. Iar asta (modestia) defel in joaca. Am constatat, in mod repetat, ca oamenii care fac lucruri deosebite nu le expun, “nu ti le baga in ochi”.

La Cristina deosebit nu este faptul ca are copii, fie si 3, ci serenitatea pe care o transfera unor stari care, nu ma indoiesc, o coplesesc uneori de griji, de ganduri. Griji si ganduri ale oricarui alt parinte. Sunt si intamplari sau patanii intrinsec amuzante, pe care ochiul de parinte le insoteste si le pastreaza cu gingasie, ca pe niste daruri de care copiii se vor impartasi cu bucurie in alte momente sau etape ale vietii lor.

Si mai este deosebit modul in care isi vegheaza copiii in caile lor, lasandu-i sa le aleaga. Avertizandu-i, mustrandu-i cand e cazul, dar lasandu-le cel mai frumos dar al vietii, caci, asa cum ii stiu, cei 3 protagonisti ai cartii sunt copii care se bucura de libertate, chiar daca pretul libertatii e uneori dureros, intr-un fel sau altul.

Intr-un firesc al povestii de viata, nu pot sa nu ma gandesc la tatal si barbatul… aferent. Tatal si barbatul care sustine (si suporta) toata aceasta “nebunie frumoasa”, despre care poti sa spui multe, dar un singur lucru nu: ca nu-ti umple viata; de zambet, de nervi uneori, de atitudini curajoase sau de clipe in care sa-ti vina… ”sa-ti iei lumea in cap”. Dar dupa care sigur ai reveni ACASA! O viata faina in firescul ei si fireasca in fainul ei.

Cristina nu are unde sa fuga, caci ar fugi, fie si temporar, doar (cu) o parte din ea. Este evident ca drumul ei tine de acest nobil atribut al femininului: maternitatea. Nu atat prin numarul copiilor, ci prin modul cum se daruieste, inclusiv prin scris.

“Mama de 3, femeie de 10! Sau… invers?” nu e de povestit, e de citit (de ales si de cules).

Si, mai ales, de trait! 🙂

Nu mai retin (din pacate) unde am gasit si cui apartin aceste cuvinte: “Valoarea si puterea unei carti nu sta in ceea ce se vede. In ea este ceva care TRAIESTE.” In orice caz, in aceasta carte traieste frumos.

In asentimentul cititorilor, in mod neoficial “purtatoare de cuvant”, declar cu mintea rasfatata si cu sufletul senin: “Cristina, asteptam continuarea!”

Categorii: Din lumea femininului | Semn de carte | Urmareste comentariile | Comenteaza | Trackback URL |

Adauga un comentariu

Tu ce parere ai?
  1. *
  2. *
  3. *
  4. Captcha
 

cforms contact form by delicious:days