Despre mariaj si divort in termeni de “personal branding” si marketing

weddingPersonal branding. O sintagma la moda ce cucereste atentia si starneste interesul, precum majoritatea expresiilor ce-si gasesc mai greu echivalent potrivit (sa spun “chic”?) in limba romana.   Are un aer cosmopolit, pretios si poarta o misiune interesanta in zilele noastre – motiv pentru care s-a si conturat intr-o specialitate in sine, de creare si promovare a imaginii personale.

Legatura cu sau apropierea de o optiune de viata pe care majoritatea pamantenilor o incearca, mariajul, vine de la sine intr-un context in care argumentele nu doar ca-s numeroase, ci si confirmate si reconfirmate in timp.

  • Cel mai insistent din ele e modul in care, la buna auzire a unei vesti de casatorie (teasing-ul) – fie a cuiva din familie, a unui apropiat sau a unei cunostinte mai indepartate, intrebarea-reactie e “cu cine?” Raspunsurile nu ies din tiparul: “fiica sau, dupa caz, fiul lui..”, iar detaliile, negresit, vizeaza:
  1. statutul si situatia materiala a parintilor
  2. ocupatia, FUNCTIA – daca se poate
  3. posesiunile (in cazul in care exista)
  4. marca de masina
  5. realizarile (sau, pentru chitibusari, nerealizari) etc-etc.

[Intr-un mod.. interesant, personal, nu am auzit niciodata intr-o asemenea imprejurare vreo referire la calitatea umana a celui in prag de.. Mare Pas. Poate ca n-am fost suficient de atenta, nu neg] Similar unui fel de “descriere a produsului”. E faza de agitatie maxima intre receptorii mesajului. Sau de.. buzz, de viralizare. .

  • Se vorbeste ulterior de nasi si, iarasi, “datele material-functionale” in care se incadreaza. Ei sunt endorser-ii.

— Marele Eveniment! —

  • Preocuparea pentru meniu: de cele mai multe ori un amalgam de.. de toate (si tocmai din pricina asta greu digerabil – la propriu), stropit cu distilate, fermentate sau colorate de tot felul si, in loc de “cireasa pe tort” – ca nu s-ar putea pentru toata lumea, invariabil, o portie de frisca. Artificiala, caci cea naturala nu se comporta corespunzator pana-i vine momentul.
  • Am sarit peste invitatii. Si invitati. [In mod reflex, pentru ca, parafrazand un mare adevar si “evenimentele trec prin stomac”..] Pe rand, asadar.
  1. Invitatiile – materialul promo al evenimentului, cartea de vizita a perechii (implicit a celebrarii evenimentului), se abat arareori de la “tipizatele” in variante relativ putine. La ce s-ar abate? Sau, la ce s-ar aloca din bugetul de eveniment prea mare “bucata”?! Si-asa-s o formalitate. Eventual, sa fie MARI, ca “da bine” SA SE VADA. Textul – pretext nevalorificat de copywriting, nici el nu prea zburda de creativitate. Mai rasuceste putin formularile intre mentionarea protagonistilor, data, ore si importanta confirmare a participarii! Un element esential pentru buna organizare. Asa standard cum e, un call-to-action! De cele mai multe ori, ineficient. Astfel ca, precum in strategia eficienta de marketing direct, trebuie urmat de telefoane.
  2. Invitatii. Ah, invitatii! Publicul-tinta.  Variat, cu asteptari si preferinte diverse, intotdeauna greu de multumit! Ca orice public 🙂 Sa nu omiti pe cineva important, sa nu nemultumesti pe cineva important. Restul, de obicei aceia care se distreaza cel mai bine si fac atmosfera, nu creeaza mari dificultati. Dar nici nu-s ambasadorii doriti ai evenimentului.
  3. Locatia: nota de context..
  4. Muzica: si ea, de obicei, un mix care vrea sa multumeasca – daca nu pe toata lumea, oricum majoritatea, o alegere grea. E mesajul de suflet al protagonistilor pentru onorata audienta. Isi poate (sau nu) atinge tinta. Gusturile…
  5. Darul: momentul calculului rece, riguros, intre investitia in eveniment si.. ROIul acestuia, i-ar spune specialistii. Momentul adevarului.
  6. Apoi pozele si inevitabila caseta cu inregistrarea profesionala, ultima faza de implicare afectiva si efectiva a protagonistilor. Uzualele like-uri si share-uri, comentarii-felicitare, comentarii-complimentare, comentarii-complementare..

Dupa asemenea desfasurare de forte, incepe viata cu ale ei, diverse, din care – consecventi imaginii, vom culege si promova bunele. Si ele in aceeasi “rutina a etapelor relatiei”. Nu ca a tine cu orice pret sa fii original ar fi o varianta de preferat..

Oricat de profesionist si atent organizat un astfel de eveniment, cine vrea sa se simta bine, se simte, cine nu, va gasi motive de nemultumire. Protagonistii insisi, daca vor imagine, vor parcurge evenimentul fara sa-l simta, ocupati, ingrijorati, stresati..

Precum in personal branding, in general, cand esti mai preocupat de ce vrei sa pari decat de ce esti sau decat sa devii ceea ce vrei sa pari. wed4Cand investitia in imagine nu e valabila si in relatie (respectiv in tine insuti sau insati), se ajunge, din nefericire la despartire (respectiv o imagine distorsionata, pe care realitatea o va scoate la iveala). In unele cazuri, relativ putine, lucrurile se intampla discret si decent. In altele, strategiile sunt diferite si pot fi redate adaptand strategii sau tactici de marketing pur:

  • denigrarea fostului partener, implicit – chiar daca neconstientizat, o forma de anti-reclama proprie
  • reinventarea “marcii proprii” (detaliile de schimbare de imagine, atat la masculin cat si la feminin sunt parca fatise). Motivatia de a dovedi ca esti bun, desi ai “marcat” o nereusita, desi esti afectat de un capital negativ, devine mobil in sine. Demersurile – pare capcana constanta, se cam concentreaza pe ce vrei sa pari: refacut(a), implicat(a) spre un boom profesional sau succes de marca.. personala. Energia negativa a esecului se transforma in combustibil pentru noi provocari ale vietii. Depinde ce fel..
  • pozitionarea ca “greu de atins”, “produs de lux”: constient(a) de valoarea proprie; experimentat(a) – varianta eufemistica pentru “versat(a)”; nu se lasa usor impresionat(a); doar pentru cunoscatori, dispusi la investitia pe care o presupune…. sau, dimpotriva
  • “oferta la pret redus”, cu sanse mari de a nu ramane “pe rafturile vietii” singur, parasit, dar si cu riscul de a accepta o “alegere” mai rea decat cea initiala. Riscul compromisului.

Nu e intamplatoare asocierea cu marketingul. In atingerea unor obiective pragmatice.. in viata, [parca] ne comportam precum produsele. Sau suntem tratati/tratate precum unele. Si, tot precum produsele, in functie de esenta lor, de CALITATE veritabila sau lipsa ei, parcurgem “ciclul de viata”, cu etapele specifice: lansare, crestere, maturizare, declin. Eventual re-lansare.. Toate, doar unele, pe sarite sau.. inventand altele 🙂 Individual si/sau in pereche.

  • Pana si in marketing accentul s-a mutat de pe forma – cu toate formele ei, pe CONTINUT.
  • De pe niste caracteristici brute, spre calitatea intrinseca, valoare, spre POVeSTe.
  • De la diverse artificii “fara fond” spre “invocarea vechimii”, traditiei – rezistenta in timp fiind o confirmare in sine.
  • De la cumparari de “like-uri”, recenzii pozitive  prin oferta de gratuitati pentru awareness in masa, spre nise bine definite.
  • De la aparenta spre fond.
  • De la IMAGINE spre calitatile reale.

Morala: cel mai profesionist personal branding, cea mai tare strategie de marketing, nu pot salva produse sau servicii lipsite de valoare. Si nici cele mai spectaculoase artificii nu le pot da stralucire.

Carmen Orzea, PR Strategist

Categorii: "Crize de comunicare" si gestionarea lor, Imagine, comunicare | Semn de carte | Urmareste comentariile | Comenteaza | Trackback URL |

Adauga un comentariu

Tu ce parere ai?
  1. *
  2. *
  3. *
  4. Captcha
 

cforms contact form by delicious:days