„Spirala tăcerii” -cum funcționează, implicații

Din dorinta de a ne potrivi cu ceilalti, nu spunem intotdeauna ce gandim. Exprimam doar pareri care par sigure. Iata cum functioneaza „spirala tacerii” si cum putem descoperi ce gandesc oamenii cu adevarat.

***

Fii onest/a: Cat de des te simti in masura sa iti exprimi opiniile adevarate, fara teama de a fi judecat/a? Cat de des „iti musti limba” intrucat stii ca parerea ta nu este una populara? Cat de des eviti sa-ti exprimi orice fel de opinie de frica sa nu fi judecat gresit situatia?

Chiar si in societatile ce incurajaza libertatea de exprimare, cei mai multi oameni adeseori nu spun ce gandesc. In schimb, se straduiesc sa analizeze situatia si sa isi ajusteze parerile corespunzator. Despre asta e vorba in ceea ce se numeste „spirala tacerii”, o teorie a comunicarii dezvoltata de catre cercetatoarea germana Elisabeth Noelle-Neumann in anii 1960 – ’70. Aceasta teorie explica modul in care societatile isi formeaza opinii colective si cum luam decizii despre subiecte delicate.

***

Cum functioneaza „spirala tacerii”

Potrivit teoriei lui Noelle-Neumann, dorinta de a ne exprima o opinie este rezultat direct al cat de populara sau nepopulara consideram ca este. Daca o consideram nepopulara, vom evita sa o exprimam. Daca o consideram populara, ne vom face un obiectiv din a expune faptul ca gandim la fel ca ceilalti.

Controversa este un alt factor ce influenteaza disponibilitatea de a comunica ceva—se poate sa ne dorim sa exprimam o opinie nepopulara DAR NEcontroversata, insa nu una nepopulara SI controversata. Desfasuram un dans complex oricand ne impartasim opinia in legatura cu ceva ce are incarcatura morala.

Perceptia personala asupra a cat de „sigur” este sa exprimam o anumita opinie rezulta din indiciile pe care le culegem, constient sau nu, in legatura cu ce cred ceilalti. Ne facem un calcul interior in functie de semnalele transmise prin media dominante, ce auzim ca vorbesc altii (ex: colegi), de ce posteaza prietenii din liceu pe retele sociale sau raspunsuri anterioare la ce am spus candva.

Cantarim, de asemenea, contextul particular in functie de cat de anonimi ne simtim sau daca afirmatiile noastre e posibil sa fie inregistrate.

Ca „animale sociale”, avem un motiv intemeiat sa constientizam daca exprimarea unei opinii se poate dovedi neinspirata. Coeziunea grupului e data de opinii similare. Oricine exprima o parere nepopulara risca sa fie exclus social, deoarece consecintele pot fi concrete (ex: pierderea locului de munca, penalitati juridice) sau mai putin formale, precum faptul ca ceilalti devin mai putin prietenosi sau mai putini dispusi sa fie asociati cu tine. Astfel, pesoanele ce au opinii nepopulare si le reprima spre a evita marginalizarea.

Acest lucru este un important instinct. Pentru supravietuire. Singura situatie in care cineva impartaseste relaxat o opinie divergenta este cand considera ca altii gandesc la fel, ca o vor accepta sau ca vasuporta doar consecinte minore. Instinctul biologic nu determina doar modul in care oamenii se comporta, ci poate modela comunitati. E aproape imposibil sa te eschivezi nevoii de acceptare.

Astfel, reactiile de raspuns la opiniile minoritare le imping spre o zona cu putina vizibilitate – de aceea Noelle-Neumann a folosit cuvantul “spirala.” De fiecare data cand cineva exprima o opinie majoritara, consolideaza sentimentul ca e sigur sa procedezi astfel. Si de fiecare data cand cineva receptioneaza o reactie negativa la o opinie minoritara exprimata, este un semnal pentru cei care o impartasesc sa evite sa o exprime.

***

Un studiu relevant este cel privitor la dezvaluirile lui Edward Snowden si perceptia publicului. Poate fi analizat in detaliu AICI

***

Consecintele „spiralei tacerii”

Rezultatul ultim al Spiralei Tacerii este punctul in care nimeni nu exprima public o opinie minoritara, indiferent cat de multi oameni cred in ea. Prima consecinta a acestui lucru este ca imaginea pe care o avem despre ceea ce oamenii cred, NU este intotdeauna corecta. Multi oameni gazduiesc opinii pe care nu le-ar marturisi niciodata prietenilor, colegilor, celor din familie sau anturajului virtual (comunitatii sm).

O alta consecinta este ca posibilitatea dezacordului ne face mai putin dispusi sa exprimam o opinie, spre a nu amplifica un anticipat conflict. 

Daca vrem sa aflam ce cred oamenii cu adevarat, trebuie sa excludem posibilitatea unor consecinte negative (ex: un manager care impune termene limita foarte stranse, despre care se discuta „in soapta” ca afecteaza starea de spirit si chiar eficienta angajatilor, dar ca ar sanctiona pe cine nu se conformeaza, nu poate avea o imagine reala asupra stilului sau managerial in conditiile date.)

a treia consecinta este ca, ceea ce pare a fi o schimbare brusca a opiniei predominate, este de fapt rezultatul unei schimbari in privinta a ce este acceptabil a fi exprimat si nu in privinta a ceea ce oamenii gandesc/gandeau cu adevarat. O persoana publica care expune o parere controversata dar nu este sanctionata – intr-un fel sau altul -, poate sa ii incurajeze pe altii sa procedeze la fel. O modificare a legislatiei poate face oamenii sa se simta confortabil spunand ceea ce oricum gandeau.

A patra consecinta este ca niste reprezentanti foarte vocali ai unei opinii minoritare pot avea o influenta disproportionata la nivelul discursului public. Acest lucru e cu atat mai adevarat, cu cat acea minoritate este parte a unui grup deja influent.

Desi nu era cazul in vremea enuntarii teoriei, internetul face posibil ca o minoritate vocala sa faca opiniile ei sa para mai prevalente decat sunt de fapt -si, in consecinta, si mai acceptabile. In fapt, opiniile extreme, avand mai multa trecere in mediul online, pot parea normale, intrucat persoanele echilibrate, cu opinii moderate, nu considera motivant sa sa faca auzite.

In medii unde anonimatul este posibil si prezent, Spirala Tacerii poate ajunge sa se inverseze si astfel pozitionarile si opiniile marginale sa aiba cea mai mare expunere.

Categorii: Imagine, comunicare | Semn de carte | Urmareste comentariile |